Ai avut vreodată senzația că, indiferent ce faci, nu e niciodată „suficient de perfect”?

Sau poate că ai petrecut ore întregi retușând un proiect, doar ca să simți că mai e încă loc de „îmbunătățiri”?

Dacă ai răspuns „da” la una dintre aceste întrebări, felicitări, nu ești singur!

Într-o lume în care standardele devin tot mai absurde și în care toată lumea ne tot împărtășește rețetele proprii „pentru succes”, perfecționismul a ajuns să fie o „virtute” pe care o purtăm ca pe o medalie de onoare. Dar hai să vorbim pe bune: chiar e perfecționismul soluția magică pentru o viață fericită și împlinită? Sau poate că suntem doar niște roboți care se străduiesc să țină pasul cu o iluzie imposibilă?

Ce naiba e perfecționismul, până la urmă?

Tot auzim despre perfecționismul ăsta peste tot, unii îl trec în CV-ul de angajare ca pe o calitate („Sunt perfecționist și ce fac, vreau să fie perfect”), alții îl folosesc ca explicație pentru faptul că bibilesc orice lucru mărunt pe care îl fac („Sunt perfecționist, de asta aranjez toți ciucurii de la covor în aceeași direcție”). Dar, ce e mai exact perfecționismul? O calitate? Sau un defect?

Perfecționismul este acea obsesie de a face totul „impecabil” pentru a fi „suficient de bun” – pentru că, desigur, nu ești niciodată suficient de bun dacă nu ești perfect, nu-i așa? E ca o cursă fără sfârșit în care succesul îți aduce, într-un mod ciudat, și o presiune și mai mare. Oricât ai face, tot simți că nu faci destul și că tot ce ai reușit este doar o treaptă spre „următorul nivel”. Pare că perfecționismul te ajută să fii mai bun, dar în realitate te ține blocat într-un cerc vicios. Te împiedică să te bucuri de realizările tale pentru că, sincer, nu ajungi niciodată la „destinație”. Acum nu mai prea sună a ceva ce ai dori să-ți pui în CV-ul de angajare.

‍

Hai să clarificăm câteva mituri despre perfecționiști, pentru că... știi și tu cum e cu miturile:

• Perfecționismul te face să ai succes – Realitatea e, însă, că perfecționismul te poate epuiza și chiar te poate paraliza. Mulți perfecționiști amână să înceapă sau evită să ducă ceva până la capăt de frica de a nu face greșeli. Pe de altă parte, cei care chiar reușesc sunt cei care își asumă riscurile și greșelile, pentru că, surpriză, din ele înveți, nu din perfecțiunea care nu există.

• Doar perfecționiștii au standarde înalte – Ah, da, pentru că standardele mari sunt un „monopol” al perfecționiștilor, nu? Ai voie să ai standarde mari fără să fii un perfecționist. Diferența este că perfecționiștii sunt duri cu ei înșiși atunci când nu ajung la acele standarde, în timp ce oamenii care pun preț pe excelență, dar nu sunt perfecționiști, acceptă greșelile și le tratează ca pe niște lecții, nu ca pe niște tragedii.

• Perfecționiștii sunt mult mai organizați și eficienți – Aș vrea să râd aici, dar n-o să o fac pentru că… e trist. De multe ori, perfecționiștii sunt mai dezorganizați decât crezi, pentru că își pierd timpul blocându-se în amănunte de nimic. În loc să termine sarcinile, se împotmolesc în detalii care nu contează de fapt și nu mai văd imaginea de ansamblu. E ca și cum ai încerca să dai cu vopsea pe o casă în timp ce stai să te concentrezi pe fiecare fir de iarbă din curte.

• Perfecționismul e cheia unei stime de sine mari – Ha! Dacă perfecționismul ar fi într-adevăr cheia stimei de sine, atunci am trăi într-o lume de super-eroi. În realitate, perfecționiștii sunt propriii lor critici cei mai aspri și își văd valoarea personală în funcție de rezultate și performanțe. Dacă ceva nu iese perfect, instant ajung să se simtă complet inutili. Așa că, în loc să se simtă puternici, se simt ca niște epave pe care le „bate” fiecare mică greșeală.

• Perfecționismul înseamnă să dai mereu 100% – Da, desigur! Perfecționiștii dau tot ce au, dar… doar dacă au „control absolut” asupra lucrurilor. Teama de a nu fi perfect îi face să evite chiar și încercările. Dacă nu știu sigur că pot face totul „perfect” din prima, de obicei preferă să nu încerce deloc.

‍

Perfecționismul bun VS Perfecționismul toxic

‍
E ca o alegere între două tipuri de tort – unul care te hrănește și unul care te face să-ți aduci aminte de fiecare calorie pe care ai mâncat-o. Perfecționismul „bun” e cel care te motivează să îți îmbunătățești constant abilitățile și să faci lucrurile „bine” (dar nu „perfect”), fără să te pedepsești pentru micile greșeli. Este acea dorință sănătoasă de a crește, care îți dă energie și nu te epuizează.

Apoi, avem „perfecționismul toxic” – varianta cu presiunea constantă de a fi „impecabil” și „fără cusur”. Greșelile mici devin catastrofe, iar procesul devine o luptă constantă. Perfecționiștii toxici nu se simt niciodată suficient de buni – orice mică imperfecțiune le distruge întreaga zi. Aici totul devine despre performanță și „rezultatul final”, iar orice abatere de la normă este un „eșec” personal.

‍

Cum știi dacă ești un perfecționist toxic?

‍
Gândește-te un pic – simți că ți-ai dat toată energia într-o sarcină și, chiar și așa, nu îți simți munca „destul de bună”? Dacă răspunsul e „da”, ai putea fi un perfecționist toxic. Perfecționismul sănătos te face să-ți dorești mai mult și să te îmbunătățești, fără să-ți lași valoarea să fie definită de „rezultatul final”. Perfecționismul toxic te face să te consumi și să îți pierzi bucuria de a învăța sau de a evolua.

‍

Comportamentele toxice ale perfecționiștilor

• Fixarea pe detalii nesemnificative – Dacă petreci 10 ore să îți aranjezi fiecare virgulă într-un document, dar nimeni altcineva nu observă, ai o problemă. Detaliile astea nu contează – dar tu le transformi în „muntele tău personal de frustrare”.
• Procrastinarea „perfectă” – Nu amâni pentru că ești leneș, ci pentru că ți-e frică să nu faci ceva care nu e „perfect”. În schimb, te apuci să organizezi, să citești articole despre cum să fii mai „perfect” și te „pregătești” continuu, fără să duci niciodată nimic la capăt.
• Evitarea riscurilor – „Dacă nu sunt 100% sigur că voi face totul perfect, mai bine stau pe loc.” Exact așa gândește un perfecționist toxic. De frica eșecului, se blochează și nu încearcă nimic nou.
• Repetarea obsesivă a muncii – Dacă ai terminat ceva, dar tot revii pentru „corecturi”, atunci ai intrat în capcana perfecționismului toxic. Nu ai terminat niciodată cu „îmbunătățitul”.
• Critica de sine – Dacă te-ai critica la fel de tare ca perfecționiștii, probabil ai fi complet epuizat. Dar ei continuă să își vorbească de parcă ar fi doar niște eșecuri ambulante.

Ce să faci dacă te regăsești în descrierea asta?

• Setează obiective realiste – Nu mai visa la imposibil. Spune-ți „vreau să fac o treabă bună” în loc de „trebuie să fie perfect”. Progresul real nu înseamnă „totul sau nimic”.
• Limitează revizuirile – Dacă ai ajuns la revizuirea a 10-a, poate e timpul să te oprești. Nu trebuie să fie totul 100% din prima.
• Testează imperfecțiunea – Lasă câteva mici imperfecțiuni. Te rog trimite un email fără să îl recitești de 10 ori, pentru că nu o să ia foc laptopul din cauza asta.
• Fă-ți o listă de „imperfecțiuni ok” – Asta va face viața mult mai ușoară. De exemplu, „E ok dacă nu folosesc cel mai fancy font” sau „E ok dacă am întârziat cu 10 minute”. Te ajută să realizezi că nu trebuie să fie „perfect” ca să fie bun.

În concluzie: Perfecționismul e ca un partener toxic – uneori te motivează, dar de cele mai multe ori te doboară.

Așa că, în loc să te lași prins în capcana perfecțiunii, încearcă să îmbrățișezi progresul și să înveți din fiecare pas. Și, dacă lucrurile nu ies perfect, e ok! Învață din greșeli și mergi mai departe.

Dacă te regăsești în ceea ce am discutat până acum, înseamnă că ești deja pe drumul cel bun. Perfecționismul nu trebuie să fie dușmanul tău și nici criticile interioare nu trebuie să îți controleze viața. E timpul să îți îmbrățișezi autenticitatea și să renunți la toate greutățile pe care le porți.

În cadrul ședințelor de coaching transpersonal, îți ofer un spațiu sigur, unde putem explora și înțelege împreună cum să scapi de anxietate, auto-critică și frica de a nu fi suficient de bun.

Așa cum am spus, drumul nu va fi niciodată perfect – dar e drumul tău, iar fiecare pas contează. Dacă ești gata să faci primul pas spre auto-cunoaștere și să îți eliberezi potențialul, sunt aici pentru tine.

‍

Contactează-mă și haide să începem această călătorie de transformare!

‍

Te îmbrățișez & stay strong!

‍

‍