Captiv în Trecut: C-PTSD

Antonio Rob

December 11, 2024

Am început să explorez stresul post-traumatic complex (C-PTSD) cu ceva timp în urmă, pentru că este o temă care mă preocupă constant din motivele pe care le vei înțelege pe parcursul acestui articol.

Dacă observăm cu atenție și folosim o perspectivă corectă, putem identifica numeroase indicii ale C-PTSD-ului în jurul nostru, mai ales în contextul abuzului din copilărie și adolescență. Consider că este crucial să privim situația din această perspectivă, pentru că de multe ori, persoanele diagnosticate cu anxietate, depresie sau alte tulburări se regăsesc mai degrabă în tabloul C-PTSD-ului.

John Briere, un renumit expert în traumă, menționa că, dacă C-PTSD ar fi recunoscut oficial, Manualul de Diagnostic al Tulburărilor Mentale (DSM), din cele 900 și ceva de pagini, ar deveni o broșură.

Interesant, nu-i așa?

Este mult mai ușor să pui un diagnostic, să oferi un medicament și să te detașezi de persoana care suferă. Să lucrezi cu cineva care are traume complexe înseamnă să-l ajuți să se conecteze cu suferința profundă pe care a experimentat-o ani la rând, ca mai apoi să o poată integra și vindeca. Dacă tu, ca specialist, nu ai stat cu propria suferință, cum ai putea sta cu a altora? Nu prea poți, nu-i așa? Nu spun asta dintr-un loc punitiv sau ca să judec și cataloghez, ci o fac dintr-o perspectivă pur matematică, detașată și logică. Așadar, concluzia la care am ajuns este legitimă și merită luată în calcul, nu crezi?

Eu, de exemplu, nu am fost îndrumat să mă conectez cu suferința mea și, după ani de terapie cognitiv-comportamentală, am rămas într-un headspace extrem de dăunător, limitat și plin de critică. Nimeni nu m-a ghidat să-mi integrez traumele profunde pe care le-am experimentat sau să identific concluziile nesănătoase pe care le-am tras despre mine de pe urma acelor traume.

Uite câteva exemple ale experiențelor traumatizante prin care am trecut:

Am fost bătut cu biciul de către bunicul meu la 4 ani.
Am fost umilit și bătut de către copiii de la bloc și școală.
Mama m-a invalidat des și m-a făcut să-mi fie rușine de mine, ba chiar simțeam că
niciodată nu mă ridic la așteptările ei și credeam că îi este silă și scârbă de mine.
Am fost înfometat.
Tata a plecat la muncă în Spania când aveam 7 ani, iar pentru următorii 3 ani nu l-
am mai văzut.
M-am simțit respins de către familia mea pentru ceea ce eram/sunt ca persoană.
Mătușa mea mi-a spart capul cu rotilele de la ghiozdan pentru că nu mi-am făcut
tema la matematică.
Încă de la 3 ani am fost martor la cum bunicul o bătea pe bunica mea și mă trezeam
noaptea din cauza urletelor și țipetelor ei.

Ți-am dat doar o mică listă ca să înțelegi că toate aceste experiențe stresante pe care le-am trăit sistematic au dus de fapt la C-PTSD și la rușinea intensă pe care o simțeam vizavi de propria persoană.

De ce apare C-PTSD?

Știai că, în stadiile timpurii de dezvoltare, noi, ca și copii, avem tendința de a gândi egocentric? Asta înseamnă că percepem lumea dintr-o perspectivă proprie, așadar credem că evenimentele din jur sunt legate direct de acțiunile sau de existența noastră. Abuzul pe care l- ai experimentat a devenit parte integrantă din identitatea ta. Simplu spus, crezi că răul pe care l-ai trăit s-a întâmplat din cauza ta și, de aceea, dacă te observi detașat, vei putea identifica că îți este scârbă de tine și rușine cu tine. Este o paralelă dureroasă, dar merită acceptată și privită direct în față. Cum altfel vei putea înțelege că nimic din ce ai experimentat nu a fost din cauza ta?

Datorită acestei rușini față de propria persoană, unii dintre noi recurgem la self-harm, bulimie, anorexie, consum de droguri, țigări, alcool și multe alte comportamente vătămătoare. Ceva din noi crede că merităm să fim pedepsiți!

Am avut multe momente de-a lungul vieții în care rușinea și durerea erau atât de intense, încât singurul mod de a le face față era să mă lovesc cu pumnii, palmele sau diverse obiecte peste cap. Pot doar să-mi imaginez că, dacă ai recurs la auto-vătămare mai brutală, poate te-ai tăiat, mutilat sau înfometat, durerea din interiorul tău a fost, sau poate încă este... copleșitoare.

Dacă ai trecut prin asta, îmi pare rău! Te văd, te apreciez și te înțeleg. Vreau să-ți transmit că nu e nimic greșit cu tine: ești demn de iubire, compasiune, bucurie, relaxare, bogăție, respect, apreciere și încredere!

Nu e nimic rușinos în modul în care te-ai comportat cu tine! Rușinea e pur și simplu un simptom ce merită depășit.

C-PTSD și rușinea

Unii cred că C-PTSD-ul are legătură cu perioade lungi de abuz fizic și/sau sexual. Cu toate astea, Pete Walker și alți autori subliniază că și abuzul verbal și emoțional cauzează C-PTSD. De exemplu, disprețul abuzatorului, manifestat prin furie și denigrare, traumatizează profund victima. Furia stârnește frică, iar disprețul induce o rușine atât de mare încât victima începe să accepte abuzul și să își adoarmă instinctele de respect de sine. Așadar, ajunge să se pedepsească prin diverse forme.

În cartea sa, "Complex PTSD: From Surviving to Thriving", Pete Walker descrie principalele simptome ale C-PTSD-ului:

Flashback-uri emoționale: Ele sunt emoții trăite în trecut în situații traumatice, dar sunt declanșate de evenimente din prezent. De multe ori, nu realizăm că emoțiile intense de frică, rușine, tristețe sau furie sunt, de fapt, flashback-uri ale evenimentelor din trecut.
Rușine toxică: Abuzatorul face victima să creadă că abuzul (indiferent despre ce abuz vorbim) a avut loc din cauza ei, ceea ce duce la sentimente de rușine sufocantă.
Voce critică interioară: Asta este vocea internalizată a unui părinte sau îngrijitor critic și punitiv, care devine parte din noi și ne afectează negativ viața. Părintele critic interior devine elementul care ne administrează constant șocuri de anxietate ca să ne

țină sub control. (despre subiectul acesta o să discutăm mai detaliat în viitor pentru că

merită atenție detaliată)

Ideație suicidară: Sentimentele de neajutorare și dorința de a pune capăt suferinței,
fără intenția activă de suicid, sunt extrem de frecvente. Mare parte din viață mi-am dorit să mor și mi s-a spus că e din cauza faptului că am o fire “depresivă”, asta până am înțeles de fapt ce se întâmpla cu mine. Dorința de suicid venea din două motive: 1. sentimentul profund de vină (moartea părea cea mai bună “pedeapsă” pentru că mă vedeam prea nevrednic ca să merit dreptul la viață) 2. Moartea era percepută ca fiind singura soluție prin care puteam să pun capăt suferinței și disperării interioare.
Întârzieri în dezvoltare: Probleme în acceptarea de sine, compasiune față de sine, auto-protecție și alte arii esențiale ale vieții. (voi dezvolta și asta pe viitor)
Alte simptome:

Stimă de sine fragilă
Abandon de sine
Tulburare de atașament
Sensibilitate extremă la stres
Schimbări radicale de dispoziție
Dificultăți în relațiile cu ceilalți
Declanșarea rapidă a răspunsurilor de tip flight-or-fight
Disociere
Dacă ai ajuns până aici, cred că ai înțeles de ce am început să studiez și să mă documentez despre C-PTSD. A fost un moment revelator să descopăr că multe dintre dificultățile cu care mă confruntam erau, de fapt, semnale de alarmă care mă atenționau și-mi transmiteau că am nevoie să mă uit la vindecarea mea dintr-o altă perspectivă.
Am scris acest articol cu scopul de a aduce lumină asupra C-PTSD și pentru a ajuta și alte persoane care, poate, se confruntă cu aceleași simptome fără să știe ce li se întâmplă de fapt.
C-PTSD este adesea diagnosticat greșit sau neînțeles, ceea ce face ca mulți oameni să nu știe că suferă de această tulburare. Sper ca, prin aceste informații, să aduc o claritate eliberatoare și să încurajez pe cei afectați să caute ajutorul de care au mare nevoie.
Când creștem cu ideea că nu merităm lucruri bune, că suntem "stricați" și nu învățăm să ne acceptăm și să fim blânzi cu noi înșine, este dificil să devenim adulți încrezători și împăcați. Însă, nu este imposibil. Pentru a ieși din suferință este nevoie de conștientizare, informare, multă muncă interioară și compasiune față de sine.
Dacă te-am făcut curios, continuă să citești articolul și să te informezi. Meriți asta!
Stresul post-traumatic complex (C-PTSD) sau Trauma Complexă
Stresul post-traumatic complex (C-PTSD) este o tulburare profundă, care afectează numeroase persoane expuse la traume prelungite, adică traume cronice și complexe.
Ce este trauma complexă?

Trauma complexă se referă la expunerea repetată și prelungită la evenimente stresante sau traumatizante. Spre deosebire de trauma acută, care este rezultatul unui singur eveniment traumatic, trauma complexă implică traume recurente care se întind pe o perioadă lungă de timp. Experiențele traumatizante pot include abuz fizic, emoțional sau sexual continuu, neglijență, violență domestică sau situații de război și conflicte.

Caracteristici ale traumei complexe

Durată prelungită: Evenimentele traumatizante se repetă pe o perioadă lungă, fără o rezolvare adecvată sau o intervenție eficientă.
Imprevizibilitate: Persoana afectată trăiește într-o stare constantă de incertitudine, stres și nesiguranță, fără să știe când sau dacă traumele vor înceta.
Abuz repetat: Trauma complexă implică adesea o serie de abuzuri (fizice, emoționale, sexuale) care sunt comise de obicei de către persoane apropiate sau de încredere.

Efectele traumei complexe

Efectele traumei complexe sunt profunde și de lungă durată și afectează numeroase aspecte ale vieții unei persoane:

Emoțional: Persoanele dezvoltă simptome de anxietate, depresie, furie persistentă, rușine și vinovăție. Flashback-urile emoționale sunt frecvente și aduc emoții intense din trecut în prezent.
Fizic: Trauma complexă duce la simptome fizice, cum ar fi dureri de cap, probleme digestive, dureri în piept, boli autoimune și alte afecțiuni.
Cognitive: Apar dificultăți de concentrare, probleme de memorie și o stare de hipervigilență constantă.
Comportamental: Există tendințe de evitare a anumitor situații, comportamente auto- distructive sau chiar disociere, unde persoana se simte detașată de realitate. (despre disociere vom vorbi detaliat în viitor)
Interpersonal: Trauma complexă afectează capacitatea unei persoane de a avea încredere în ceilalți, de a forma relații sănătoase și de a se simți în siguranță în apropierea altor oameni.

Exemple de situații care pot cauza trauma complexă:

Consumul excesiv de alcool al îngrijitorilor
Bătăi frecvente și violență fizică în familie
Îngrijitorii au tulburări psihice
Abuz sexual sau comportament sexual neadecvat din partea îngrijitorilor
Neglijare emoțională și fizică
Critică sau umilire publică
Izolare socială impusă de îngrijitori
Violență domestică între îngrijitori
Manipulare emoțională și șantaj
Îngrijitori cu comportament controlant și abuziv
Supraveghere strictă și lipsă de libertate personală
Îngrijitori care își descarcă furia pe copii
Abandon sau lipsa îngrijirii constante

Expunerea la comportamente antisociale sau criminale ale îngrijitorilor
Expunerea la consum de droguri în casă
Muncă forțată sau exploatarea copiilor
Lipsa unui mediu sigur și stabil
Critica frecventă a aspectului fizic sau a capacităților intelectuale
Inducerea sentimentului de vinovăție pentru problemele familiale
Lipsa de afecțiune și suport emoțional
Îngrijitori care folosesc metode de disciplină extrem de stricte și punitive
Îngrijitori care ignoră nevoile de bază ale copilului, cum ar fi hrana și igiena
Expunerea la conflicte armate sau război
Martor la omorârea sau rănirea gravă a unui membru al familiei
Schimbări frecvente și neprevăzute ale locuinței și școlii
Îngrijitori care suferă de tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de
personalitate narcisică sau borderline
Îngrijitori care își neglijează copilul din cauza carierei sau a altor obligații
Forțarea copilului să își asume responsabilități inadecvate vârstei sale, cum ar fi
îngrijirea fraților mai mici
Îngrijitori care folosesc copilul ca mijloc de răzbunare în divorțuri conflictuale
Expunerea la pornografie sau materiale sexuale inadecvate
Îngrijitori care își expun copilul la ideologii religioase restrictive
Îngrijitori care refuză accesul copilului la educație și îngrijire medicală
Expunerea la decesul unui îngrijitor
Martor la arestarea sau încarcerarea unui îngrijitor
Îngrijitori care au așteptări nerealiste și perfecționiste de la copil
Îngrijitori care își compară copilul în mod negativ cu alți copii
Forțarea copilului să participe la activități ilegale
Îngrijitori care utilizează metode de control prin frică și intimidare
Îngrijitori care nu permit copilului să-și exprime emoțiile sau sentimentele
Îngrijitori care se angajează în jocuri de putere psihologice, creând confuzie și stres
constant pentru copil (exemplu - Gaslighting)
Îngrijitori care au o relație problematică cu mâncarea (consum excesiv de mâncare,
mâncat emoțional, alimentație dezordonată)
Bullying

Vindecarea este posibilă

Cele 42 de puncte enumerate reprezintă traume pe care mulți dintre noi le-au experimentat. Aceste traume constante au dus inevitabil la dezvoltarea C-PTSD-ului. Dacă te regăsești în această listă, este important să știi că durerea ta este validă și că nu ești singur!

Îmi pare rău că ai avut un trecut care a lăsat repercusiuni negative în viața ta, dar vreau să-ți transmit un mesaj de speranță: vindecarea este posibilă!

Chiar dacă traumele au efecte de durată asupra creierului nostru, în special asupra amigdalei, hipocampului și cortexului prefrontal, putem să creăm cu răbdare și implicare un nou spațiu mental în care să existăm. Aceste părți ale creierului controlează funcția memoriei și răspunsul nostru la situațiile stresante. Expunerea la situații intense și traumatice face ca mintea să nu proceseze amintirile în mod normal, ceea ce duce la amintiri neprocesate și declanșări emoționale frecvente. Tocmai de aceea, e extrem de important să le procesăm și integrăm, ca mai apoi să ne transformăm!

Este esențial să înveți să integrezi acele momente dificile, să le înțelegi și să te detașezi de ele pentru a recunoaște că mare parte din ceea ce ești astăzi reprezintă un cumul de răspunsuri adaptative la traumă.

Concluzie

Trauma complexă și stresul post-traumatic complex (C-PTSD) sunt probleme profunde care afectează numeroase persoane. Recunoașterea și înțelegerea acestor traume sunt pași esențiali spre vindecare. Dacă te regăsești în simptomele descrise, este important să știi că există speranță și modalități de a te vindeca.

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să trăiești fără povara constantă a traumelor din trecut? Cum ar fi să te eliberezi de criticul interior și să îți descoperi adevărata esență, lipsită de frică și anxietate?

În cadrul ședințelor mele de coaching transpersonal, îți ofer un spațiu sigur și suportiv pentru a explora aceste întrebări și a lucra la vindecarea ta. Vom aborda împreună traumele din trecut și vom dezvolta strategii pentru a te ajuta să îți regăsești echilibrul și pacea interioară.

Implicarea și dedicarea în acest proces te pot ajuta să îți transformi viața și să te eliberezi de constrângerile trecutului. Dacă ești pregătit să faci acest pas important, te invit să programezi o sesiune de coaching transpersonal.

Este timpul să îți revendici dreptul la o viață plină de bucurie și împlinire. Ești pregătit să începi această călătorie? Eu sunt aici pentru a te sprijini la fiecare pas.

Contactează-mă astăzi și haide să începem împreună procesul tău de vindecare și transformare. Viața ta merită să fie trăită pe deplin și fără umbrele traumelor din trecut.

‍